Noi Destine

Ma numesc Ciurlita Stanescu si provin dintr-o familie de nationalitate Roma (caldarar).
Am fost abandonat de mic si astfel am trait fara parinti, prin case de copii si scoli speciale. Am fost crescut in anturajul celor fara parinti invatand ca viata este o jungla, in care trebuie sa folosesti orice mijloace pentru a supravietui.

Cu aceasta filozofie de viata am ajuns la 18 ani , dupa terminarea scolii speciale, in strada. Dormeam in parcuri si statii de tren, traind din cersit si inselat. Gandul ca vine iarna cu zapada, m-a dus in pragul disperarii.

Imi spuneam ca acesta este destinul meu si nu pot face nimic.
Intr-o zi cineva m-a gasit si mi-a spus ca exista speranta cu adevarat in Dumnezeu. Mi s-a spus despre Ferma Sperantei.
Surpriza a fost foarte mare cand am gasit o “insula” pe care puteam sa ma opresc, pentru a avea un nou inceput in viata.
Am stat 4 ani la in aceasta fundatie, timp in care am fost invatat sa scriu si sa citesc, sa muncesc in agricultura (cu plantele si animalele) si sa relationez cu oamenii.
Am auzit despre dragostea lui Dumnezeu, prin intermediul Sfintei Scripturi, si am inteles ca pot avea un nou destin. Am fost permanent invatat, incurajat si mi s-a gasit un loc de munca in conditii legale.Astazi sunt angajat de 4 ani la S.C. CITADIN S.A. Iasi, unde repar si ingrijesc strazile orasului. Cu fiecare strada reparata, imi aduc aminte ca si eu am fost “reparat si ingriji”, iar acum ma simt respectat si implinit.
Locuiesc acum la o gazda, unde imi fac singur de mancare si pe care o platesc din proprii bani.
Multumesc lui Dumnezeu, pentru ca pot spune acum, ca am un nou destin.
Am ramas prieten cu cei din conducerea fundatiei, cu care ma mai intalnesc si sfatuiesc, dorind sa fiu un bun exemplu si pentru tinerii care trec pentru o perioada de timp pe la fundatie.

Al vostru prieten, Ciurlita Stanescu.